ANALIZĂ / George Scarlat: Războiul din Ucraina pe pilot automat

Diplomații au un principiu înțelept și anume “Assumtions are wrong”, adică “presupunerile sunt greșite”. Pe baza unor presupuneri greșite, liderii occidentali au încurajat Ucraina să lupte într-un război de uzură care s-a dovedit devastator.

Vesticii au presupus că vor izola Rusia în plan internațional, că Rusia nu va rezista embargoului occidental și economia sa se va prăbuși, că populația revoltată va răsturna regimul Putin și că pe front trupele ruse nu vor putea face față superiorității tehnologice a armamentului occidental furnizat Ucrainei. Toate aceste presupuneri s-au dovedit însă greșite.

Ucraina a suferit mari distrugeri. O evaluare comună a Băncii Mondiale, Comisiei Europene și ONU arată că reconstrucția ar costa peste 500 miliarde euro, adică de vreo trei ori mai mult decât PIB-ul Ucrainei din 2024. Ucraina nu va avea niciodată acești bani și deocamdată are numai promisiuni din străinătate. Este adevărat și că reconstrucția nu se face pe timp de război, ci numai după încheierea păcii.

Mult mai dureroase și de neînlocuit sunt pierderile de vieți omenești. Ucraina ar avea pierderi de 1 milion de morți și răniți. Numai amputările de membre ar fi între 20.000-50.000. Circa 10 milioane de oameni au fugit din Ucraina, printre care un sfert din numărul total de copii și alte 8 milioane sunt refugiați interni. Ucraina care avea în 2014 înaintea anexării Crimeei și ocupării Donbassukui 45 milioane locuitori, ar putea avea acum sub 30 milioane.

Având în vedere mersul de până acum al războiului, dar și experiența istorică, probabil că Rusia nu va renunța. Va lupta până la victorie sau până la capăt. Brutalitatea liderilor și capacitatea mare de a indura privațiuni a poporului rus vor face ca rușii să lupte oricât.

Desigur că și ucrainenii sunt cel puțin la fel de îndârjiți ca rușii, însă hotărârea lor de a lupta nu se bazează pe mare lucru. Ei nu au resurse comparabile cu ale rușilor și probabil că sprijinul venit din state UE nu va putea compensa retragerea sprijinului militar american.

Se pune problema care ar fi scopul continuării războiului din perspectiva ucraineană.

Cum s-ar defini oare victoria Ucrainei? Eliberarea de sub ocupația rusă a teritoriilor ucrainene până la frontierele internaționale recunoscute, din 2913? Nimeni nu prea crede că așa ceva ar fi posibil și nici mersul războiului nu arată asta.

Un alt motiv invocat al invaziei ruse a fost dorința de aderare la NATO a Ucrainei. Ucrainenii au considerat că este dreptul lor de stat suveran să își aleagă alianțele. Însă și această miză a dispărut, realist vorbind. Ucraina nu va putea adera la NATO din cauza opoziției unor state membre ale alianței, printre care mai recent și SUA.

Continuarea războiului de uzură are nevoie de vieți pentru băgat în mașina de tocat carne de pe front. Se spune că chiar 30.000 de vieți pe săptămână.

Desigur că este de neconceput pentru ucraineni ca după atâtea distrugeri și suferințe să accepte pacea, care ar însemna să recunoască amputarea teritoriului național, dar și o suveranitate limitată, pentru că nu vor putea adera la NATO.

Ar fi inacceptabil și pentru statele occidentale să accepte încălcarea ordinii internaționale, faptul că un stat atacă alt stat și îi rupe o bucată din teritoriu după care scapă nepedepsit, eventual și cu recunoașterea proprietății asupra prăzii. Ar fi inacceptabil pentru Vest și să accepte că s-a luptat cu Rusia, e adevărat printr-un interpus, dar a pierdut. Ar fi o gravă lovitură pentru prestigiul Occidentului.

Însă atunci care este soluția? Ce se speră prin continuarea războiului, a funcționării mașinii de tocat carne?

Oare se speră într-o întorsătură spectaculoasă a situației militare, că în câteva luni armata ucraineană va administra o înfrângere zdrobitoare rușilor? Sau că cel târziu la iarnă rușii se vor retrage din proprie inițiativă , fie din cauza epuizării, fie ca urmare a căderii regimului Putin? Într-un interval previzibil de timp nu se vor întâmpla nici una, nici alta.

Însă continuarea războiului de uzură ar putea fi un caz “fericit”. Dacă cumva pe fondul slăbirii constante a ucrainenilor, inclusiv din cauza opririi sprijinului SUA, frontul se va prăbuși și rușii vor invada o mare parte din Ucraina sau chiar pe toată? Ar fi un mare risc al continuării războiului.

Cred că războiul continuă, deși nu mai există perspectiva victoriei ucrainene, pentru că regimul Zelenski nu mai are soluții și luptă doar pentru că nu știe ce altceva să facă. După atâtea distrugeri și morți lui Zelenski i-ar fi greu să le spună ucrainenilor că totul a fost în zadar.

Cred că liderii occidentali au aceeași stare de spirit ca Zelenski, le este greu să admită înfrângerea. Din declarațiile lor rezultă că vor susține în continuare lupta Ucrainei, însă nu spun când și cum cred ei că s-ar putea încheia războiul. Nici ei nu au soluții.

Dacă cineva are o soluție atunci să o propună. Dar continuarea războiului doar din lipsă de soluții nu este o soluție.

George Scarlat este absolvent al Masterului Studii de securitate al Universității din București (Facultatea de Sociologie și Asistență Socială) și specializat în analiza războaielor informaționale. A lucrat în calitate de senior editor la ziarul Ziua, consilier al primul ministru Radu Vasile și consilier de ministru. A servit ca diplomat în spațiul estic (2010-2014).

Articolul ANALIZĂ / George Scarlat: Războiul din Ucraina pe pilot automat apare prima dată în Știri de ultimă oră din Moldova - Ultimele știri Timpul.md.