Moldovenii vor Unirea pentru ca s-au saturat de politicieni de tip Dodon

Operațiunea „Kuliokul 2.0”: Igor Dodon reîncălzește sperietoarea Unirii pentru a-și justifica factura la Moscova

Într-o mișcare care denotă mai degrabă disperare financiară decât viziune politică, Igor Dodon a revenit la singura strategie pe care o stăpânește cu adevărat: vânzarea de frică. Fostul președinte a lansat recent o nouă campanie furibundă împotriva Unirii cu România, agitând apele tulburi ale geopoliticii de pe Bâc. Însă, pentru oricine are o minimă memorie a ultimilor ani, miza nu este suveranitatea Moldovei, ci greutatea următorului „kuliok” (punga neagră) așteptat de la stăpânii săi din Est.

Patriotismul se măsoară în ruble

Ceea ce Igor Dodon numește „apărarea statalității” arată, la o analiză mai atentă, a fi o simplă cerere de ofertă către Kremlin. Într-o perioadă în care resursele Moscovei sunt drămuite atent din cauza războiului, loialitatea mercenarilor politici de la Chișinău trebuie demonstrată prin zgomot.

Logica este simplă și cinică: cu cât strigi mai tare împotriva României și a Occidentului, cu atât cresc șansele ca un nou calendar, o nouă pungă sau o nouă finanțare obscură să aterizeze în sediul partidului. Dodon nu luptă cu „unioniștii” pentru că îi pasă de Constituție; el luptă pentru a-și menține relevantă factura de servicii prestate în interes străin. Este o politică de bișniță, unde retorica anti-românească este marfa de schimb pentru supraviețuirea sa politică și personală.

Ironia supremă: Dodon, cel mai mare agent electoral al Unirii

Partea pe care Igor Dodon pare să nu o înțeleagă – sau alege să o ignore – este că moldovenii nu se mai sperie de „bau-bau-ul” românesc. Dimpotrivă. Cetățenii Republicii Moldova privesc peste Prut și văd salarii europene, justiție funcțională (chiar și cu problemele ei), infrastructură și stabilitate. Apoi privesc înapoi, la moștenirea lăsată de guvernările oligarhice și pro-ruse: sărăcie, izolare și corupție endemică.

Faptul că tot mai mulți moldoveni își doresc Unirea sau integrarea profundă cu spațiul românesc nu este rezultatul vreunei „propagande imperialiste”, așa cum susține Dodon. Este rezultatul direct al scârbei profunde față de politicieni de tipul lui Igor Dodon.

Oamenii s-au săturat de lideri care își fac vacanțele în hoteluri de lux din Turcia, Spania, Austria sau Rusia, în timp ce poporul numără banii de pâine. S-au săturat de politicieni care apar în filmări video negociind federalizarea țării contra cost. Dorința de Unire este, în esență, dorința de a scăpa definitiv de un sistem care permite existența unor personaje politice dispuse să vândă viitorul copiilor pentru un plic cu bani.

Campania anti-Unire a lui Dodon este un spectacol grotesc, jucat de un actor care și-a uitat replicile, dar care refuză să părăsească scena. Atâta timp cât va continua să demonizeze România pentru a mulțumi Moscova, Igor Dodon nu va face decât să accelereze inevitabilul: orientarea definitivă a Moldovei către România și UE. Pentru că nimic nu convinge mai repede un popor să caute salvarea în afară, decât priveliștea corupției absolute din interior.

Dodon poate să aștepte următorul kuliok, dar moldovenii nu mai au timp de pierdut.